VIATA MORALA A PREOTULUI - FACTOR DETERMINANT IN ACTIVITATEA
SA PASTORALA
Preotia este taina prin care cei anume pregatiti primesc, prin
punerea miinilor si prin rugaciunea arhiereului, puterea de a
propovadui cuvantul lui Dumnezeu, de a sfinti prin Sfintele Taine,
si de a conduce pe credinciosi la mantuire. Preotia deci se exprima
prin cele trei puteri sau misiuni: invatatoreasca, sfintitoare
si conducatoare sau jurisdictionala. Acesta este cadrul intreitei
activitati in care preotul isi desfasoara misiunea sa in parohie.
Puterea invatatoreasca a fost data de Mintuitorul odata cu cea
sfintitoare, prin cuvintele: <<Mergind invatati toate neamurile,
botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh>> (Matei
28, 19).
Puterea sfintitoare a fost data, in chip deosebit, la Cina cea
de taina, prin cuvintele: <<Aceasta sa o faceti intru pomenirea
Mea>> (Luca 22, 14).
Despre puterea sfintitoare, Sfintul Apostol Pavel zice: <<Asa
sa ne socoteasca pe noi, ca pe niste slugi ale lui Hristos si
iconomi ai tainelor lui Dumnezeu>> (I Cor. 4, 1).
Puterea conducatoare a fost data prin cuvintele: <<Cei
ce va asculta pe voi, pe Mine ma asculta si cei ce se leapada
de voi, de Mine se leapada>> (Luca 19, 16). Despre aceasta
putere de conducere Sf. Grigore Teologul spune ca este <<iscusit
iscusintelor>>.
Prin cele trei misiuni, slujitorii Bisericii ii aduc pe credinciosi
nu doar la poarta <<tainelor lui Dumnezeu>>, ci ii
pune direct in legatura cu harul lui Dumnezeu, prin lucrarea
Sfintului Duh. Calitatea de conducator spiritual al crediciosilor
il situeaza pe preot in viata social-obsteasca in fruntea vietii
morale, ca un traitor real si exponent real al moralitatii, ca
unul care ar trebui si trebuie sa fie virful piramidei morale.
Motivele care-l angajeaza pe preot in viata morala a societatii
sint multiple.
In primul rind, marea raspundere care i-a fost incredintata
prin hirotonie. Acest lucru se evidentiaza atit de elocvent prin
juramintul depus in fata Sfintului Altar. <<Se cade ca
preotul sa fie fara de prihana, barbat al unei femei, treaz,
intreg la minte, cuviincios... nebetiv...>> etc. Lumea
si in special credinciosii il tin pe preot sub o permanenta si
atenta privire.
Preotul este <<omul lui Dumnezeu>> si a fost mereu
in centrul atentiei credinciosilor, cercetat in bucuriile si
suferintele sale, asa cum Sfinta Scriptura ne da marturie despre
profetul si preotul Samuil, despre care se spune: <<Iata
in cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, om cinstit de
toti si tot ce spune el se plineste. Sa mergem si noi acolo poate
ne va arata calea pe care sa apucam>> (I Regi 9, 6).
Preotul are darul de la Dumnezeu si chemarea sa arate calea
care duce la Dumnezeu, calea vietii morale: fiind o personalitate
bine conturata din punct de vedere moral preotul are darul de
a fi ascultat, exemplul sau personal, ca si intreaga sa activitate
devin roditoare in bine in rindul credinciosilor. <<Iconom
al tainelor lui Dumnezeu fiind si lucrator impreuna cu Hristos>> (II
Cor. 6, 1), el va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru orice
suflet pierdut sau cistigat.
Preotul trebuie sa se ridice la o inalta traire morala, asa
cum spune Sfintul Apostol Pavel: <<Nu mai traiesc eu, ci
Hristos traieste in mine>> (Gal. 2, 20). Abaterea de la
moralitate, de la credinta strabuna, poate prejudicia lucrarea
de mintuire a credinciosilor. Inrobirea in pacate devine daunatoare
vietii sufletesti nu numai a preotului, ci si a credinciosilor,
si in acelasi timp, un lucru daunator societatii. Ceea ce-i spune
sfintul Apostol Pavel lui Timotei este foarte important pentru
fiecare preot: <<Caci iubirea de argint este radacina tuturor
relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta
si s-au strapuns de mult dureri>>. <<Dar tu, omule
al lui Dumnezeu, fugi de aceasta, si urmeza dreptatea, evlavia,
credinta, dragostea, rabdarea...>> (I Tim. 6, 10-11).
Personalitatea religios-morala a preotului si a intregii lui
famili este un factor esential intr-o buna pastoratie. Familia
preotului trebuie sa fie un exemplu de traire morala a crestinismului,
o adevarata oaza de pace, liniste si armonie. Dar ce calitati
trebuie sa aiba preotul pentru a fi un bun educator si al familiei
sale si al credinciosilor?
1. In primul rind sa aiba constiinta preoteasca de a lucra cu
Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor;
2. Convingerea deplina in adevarurile religioase, care nasc placerea
de a sluji cu toata inima pe Dumnezeu;
3. Preotul sa fie hotarit, cu intentie curata in propovaduire;
4. Din conduita preotului face parte si administrarea cinstita
a bunurilor parohiale.
Tinuta morala a slujitorului bisericesc este rezultatul rugaciunii,
postului si trairii cu adevarat pentru Dumnezeu. Sfintul Simion
al Tesalonicului spune despre preot: <<Sintem mintuitori
si ziditori de suflete si propovaduitori catre cer, si lumina
si viata, si parinti si pastori si pazitori>>.
Cel ce vrea sa slujeasca lui Dumnezeu trebuie sa fie permanent
preocupat, atit in anii de pregatire ca elev sau student, cit
si ca preot, de contiuna sa pregatire ca elev sau student, cit
si ca preot, de continua sa pregatire morala, caci in viata launtrica
a spiritului se afla <<Imparatia lui Dumnezeu>> (Luca
17, 21), in care se gasesc surse si reazemul energiei de a sluji
prin prisma vesniciei si a inaltei misiuni preotesti.
Alcoolismul, desfriul, furtul, vorbirea triviala sint nu numai
practici potrivnice invataturii morale si dogmatice, a Bisericii
Ortodoxe, dar sint practici care-i scot pe cei in cauza din demnitatea
preoteasca.
Preotul trebuie sa fie egal cu sine, acasa, in biserica, pe
strada, in familie, in cuvint, in rugaciune. Preotul ori este
suta la suta preot, ori nu e prot deloc. Nu merge cu jumatati
de masura. El e insusi masura daca e o masura stricata, cum mai
poate judeca? Ce fel de masura poate fi pentru credinciosi? Ce
sfat poate de el? Iata citeva intrebari la care trebuie sa meditam.
Dupa invatatura sfintei noastre Biserici, familia este un asezamint
dumnezeiesc. Familia a fost, este si va fi pentru toate timpurile
si in toate imprejurarile vietii realitatea cea mai sigura, temelia
cea mai de nezdruncinat, institutia cea mai desavirsita care
asigura dezvoltarea atit a vietii fizice, cit si a celei sufletesti.
Ea asigura prosperitatea si fericirea societatii si a individului.
Ea trebuie mereu aparata, indrumata si de slujitorii altarelor.
Mijloacele care-i stau la indemina preotului pentru indrumarea
vietii morale si sociale ale familiei sint multiple. In primul
rind vizitele pastorale mai ales in familiile dezechilibrate,
tulburate, in care sint conflicte intre parinti sau intre parinti
si copii, unde si-au facut loc pacate grele, prin care se sapa
la temelia familiei. Prin toata priceperea si stiinta lui, preotul
va lupta pentru salvarea integritatii familiei si punerea ei
pe temelia sigura a virtutilor.
Prin predici, cateheze, ori cuvintari ocazionale, prin indrumari
particulare, prin toate ocaziile care i se ofera, preotul trebuie
sa fie activ in a dezvolta si cultiva in sinul familiei crestine
si al tuturor credinciosilor deprinderi sanatoase de dragoste,
de munca, de ascultare fata de autoritati, respectarea semenilor
etc.
Sfinta Liturghie, Sfintele Taine si ierurgiile sint valori inegalabile
prin ele insele, cele mai eficiente mijloace de care se poate
folosi preotul in activitatea sa misionara.
Cu ajutorul lor preotul este dator sa slujeasca atit oamenilor,
cit si lui Dumnezeu, cunoscind ca prin sfintele slujbe se lumineaza
mintile credinciosilor si se insufla harul divin, acea putere
data lor spre a putea intelege binele suprem si de a propasi
in noua viata religios-morala, acea viata <<in Hristos>>.
Prin tot ceea ce face si mai ales prin predici tematice, preotul
trebuie sa urmareasca intarirea si educarea membrilor familiei
spre aceleasi valori din totdeauna ale poporului roman, cum ar
fi: cinstea, spiritul de dreptate, corectitudinea, dragostea
de limba, de munca, de glia stramoseasca.
Dar nu va uita, de asemenea, sa combata, prin predici si mai
ales in scaunul sfintei spovedanii, pacatele si viciile care
destrama familia, aratind ca un parinte bun, dar si aspru in
acelasi timp, gravitatea si urmarile pacatelor grele, cum ar
fi: avortul, desfriul, divortul, lipsa educatiei copiilor.
O alta latura importanta pe care preotul ca factor activ in
indrumarea vietii morale a credinciosilor trebuie sa o ia in
considerare este infatisarea in fata credinciosilor a conceptiei
crestine despre munca si valoare.
Prin cuvint si fapta, preotul va arata ca munca foloseste omului,
deoarece prin ea isi cistiga in chip cinstit cele ale traiului
si pentru ca munca ii dezvolta atit puterile trupesti cit si
cele sufletesti.
Munca este apoi izvor de virtuti. Ea lumineaza mintea, intareste
vointa, aduce rabdare, barbatie, stapinire de sine, potoleste
patimile si inlatura ispitele.
Se cuvine pretuire atit muncii cu bratele, cit si muncii intelectuale,
caci amindoua inalta viata omului, in timp ce parazitismul si
vagabondajul aduc paguba si saracie trupeasca si sufleteasca.
Bunurile obstesti, fie ele materiale sau spirituale, sint bunuri
ale intregului popor, ele constituind hrana lui spirituala si
materiala. De aceste bunuri nu se poate folosi nimeni decit prin
munca cinstita.
Preotul va arata prin predici si cateheze credinciosilor ca
sint pacate inaintea lui Dumnezeu: furtul, jaful, inselaciunea,
mita, specula etc.
Sfintul Apostol Pavel este elocvent cind vorbeste despre munca
sociala: <<Cine nu vrea sa lucreze, acela sa nu manince>> (II
Tes. 3, 10).
De asemenea trebuie sa fie o preocupare permanenta a preotului
si combaterea altor pacate care afecteaza societatea si raporturile
dintre oameni, cum ar fi: betia, lenea, invidia, birfa, necuviinta,
practicile antisociale etc. Aceste pacate sint aducatoare de
moarte pentru suflet, iar pentru societate, dezordine in ordinea
moral-sociala. De aceea ne cheama Biserica si societatea sa cultivam
in rindul credinciosilor virtutile cele mai frumoase in locul
pacatelor, sa cultivam, de asemenea, dragostea fata de patria
strabuna, cu toata istoria ei multimilenara, sa indemnam la respectarea
legii, a grijii deosebite fata de valorile spirituale si materiale
ale neamului.
Preotul, avind familia lui in societate, trebuie sa devina exemplu,
model de urmat. Exemplul vietii sale si al familiei sale, devine
cel mai eficient mijloc de formare religios-morala a credinciosilor.
Numai atunci se va realiza intr-adevar o moralitate adevarata
in sinul credinciosilor, cind preotul va propovadui nu numai
cu cuvintul, ci mai ales cu fapta asa cum spune Sfintul Apostol
Pavel: <<Te fa pilda credinciosilor cu cuvintul, cu purtarea,
cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curatia>> (I Tim.
4, 12).
Sfintul Ioan Gura de Aur spune: <<nu ar fi nevoie de multe
cuvinte, daca viata noastra ar lumina, asa dupa cum se cuvine>>.
Traind Sfinta Evanghelie, preotul dovedeste ca el insusi crede
si vrea sa se mintuiasca, ca el insusi traieste intr-o societate
care-l vrea in virful piramidei morale, ca el insusi vrea sa
fie model intru toate pentru pastoritii sai.
Preotul trebuie sa aiba mereu in fata deviza Sfintului Grigore
de Nazianz: <<Nu pot suferi sa se sminteasca intru mine
cineva, din cei care cerceteaza cu atentie faptele mele...>> si
atunci de buna seama se vor odihni asupra lui darurile si binecuvintarea
lui Dumnezeu, iar din partea credinciosilor se va bucura de pretuirea
si respectul ce i se cuvine.
Protosinghel Olivian Bindiu,
"Biserica Ortodoxa Romana" nr. 11-12/1989, pag. 68-72.