CURSURILE DE INDRUMARE MISIONARA SI PASTORALA A CLERULUI

Prin reorganizarea invatamantului teologic si trecerea acestuia sub conducerea directa a Bisericii, a fost rezolvata in mod corespunzator problema pregatirii viitorilor clerici. Era necesar insa sa se faca un pas si mai departe, cu privire la indrumarea corespunzatoare a activitatii preotilor din parohii, la reimprospatarea si imbogatirea cunostintelor lor teologice si la insusirea celor mai potrivite metode de pastoratie.

Astfel, ca urmare a unei hotarari a Sfantului Sinod din anul 1948, au luat fiinta cursurile de indrumare misionara si pastorala a clerului. Acestea functioneaza pe langa cele doua Institute teologice, pe o durata de o luna, in timpul verii, si sunt predate de profesorii Institutelor. Rand pe rand, sunt chemati la aceste cursuri toti preotii Bisericii Ortodoxe Romane.

Cursurile au un prim ciclu, de “definitivare”, fiind urmate, dupa o perioada de cinci ani, de al doilea ciclu, de “promovare”.

Pe langa reimprospatarea si imbogatirea cunostintelor telogice, aceste cursuri au si menirea de a pune la curent pe clerici cu noutatile din viata crestina interna si internationala, cu noile curente teologice si cu evolutia relatiilor dintre Biserica si societate. Ele sunt totodata un factor de apropiere si de mai buna cunoastere intre preoti si un foarte folositor prilej de schimburi reciproce de experienta misionara si pastorala.

Prelegerile predate de profesori in cadrul acestor cursuri sunt urmate de semanarii. Acestea indeplinesc un rol foarte important, in jurul fiecarui subiect avand loc discutii largi si utile schimburi de idei si experiente.

Preocuparea principala a cursurilor de indrumare misionara si pastorala a clerului este legata indeosebi de latura practica a misiunii preotesti. Savarsirea sfintelor slujbe, cu participarea activa a tuturor cursantilor si cu impartasirea slujitorilor la Sfanta Litughie, constituie o parte esentiala a programului. In cadrul acestor slujbe, si indeosebi al Sfintei Liturghii, se reimprospateaza cantarile liturgice, pentru a se asigura generalizarea cantari omofone, se tin predici si cateheze si se urmareste savarsirea corecta a serviciilor divine, pentru a se inlatura definitiv acele inovatii straine care s-au strecurat pe alocuri in ritual.

Latura misionara constituie un alt obiectiv important al cursurilor, ele oferind preotilor argumentele si metodele cele mai potrivite pentru pastrarea si apararea dreptei credinte in fata prozelitismului unor secte sau al altor culte.

Pe langa aceasta, cursurile urmaresc inviorarea zelului pastoral al preotimii, prin prelegeri si conferinte ale profesorilor, sau prin consfatuiri asupra diferitelor probleme legate de activitatea in parohie.

Un alt scop al acestor cursuri il consitituie orientarea preotimii in problemele sociale ale lumii contemporane. Se pune astfel accent pe indatorirea preotului de a sprijini actiunile de interes obstesc ale pastoritilor sai, pe dragostea fata de patrie si de popor, pe pretuirea patrimoniului national-cultural-artistic si mai ales pe datoria de slujire a pacii.

In general, menirea cursurilor de indrumare misionara si pastorala este aceea de a asigura unitatea si omogenitatea activitatii preotilor de pe intreg cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane si orientarea lor cu privire la adoptarea celor mai potrivite metode de lucrare pastorala in mijlocul credinciosilor. Ele si-au dovedit in practicaa utilitatea, ca mijloc foarte potrivit de integrare a Bisericii in viata societatii contemporane. Caci atata timp cat preotii vor fi slujitorii credinciosi si lumanati ai misiunii lor, in pas cu vremea, tot atat timp Biserica se va afla in rosturile ei firesti, ca prezenta vie si dinamica in lume.

Pana in prezent, curusrile de indrumare misionara si pastorala au fost urmate de zeci de serii de preoti. Ele continua sa fie un factor important prin care slujitorii Bisericii noastre sunt ajutati si povatuti in mod continuu si sistematic in implinirea misiunii lor.

La incheierea fiecarei serii de cursuri, participantii sunt examanati, scris si oral, din materiile audiate, de catre o comisie de profesori, prezidata de un membru al Sfantului Sinod. Media de la probele scrise si orale constituie nota examenului. Ea se aduna cu media notarilor administrative pentru pastoratie, pe ultimii cinci ani, media rezultata astfel constituind calificativul fiecarui preot. Preotii care au obtinut calificative superioare au prioritate la transferarea, prin concurs, la unele parohii mai importante, sau la parohiile de la orase.

CONFERINTELE PREOTESTI

Pentru a-si putea indeplini cu bune rezultate misiunea lor preoteasca si, in acelasi timp, pentru a fi permanent la curent cu problemele de actualitate ale vietii bisericesti si sociale, clericii din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane se intrunesc periodic in conferinte, la resedinta protopopiatului de care apartin.

Care este rostul si necesitatea acestor conferinte?

Se stie ca Biserica Ortodoxa pastreaza un bogat tezaur de invataturi, cristalizate in dogme pe care fiecare credincios este indatorat sa le respecte. In acelasi timp, invatatura crestina contine si o seama de norme care insotesc pe credinciosi in eforturile pentru imbunatatirea conditiilor de viata, pentru propasire continua, pentru pace, apropiere si dragoste intre toti oamenii.

In dorinta ca slujitorii Bisericii noastre sa fie antrenati in indeplinirea corecta a indatoririlor ce le revin si in acelasi timp sa fie informati la timp asupra realitatilor vietii sociale si a marilor probleme care framanta omenirea contemporana, Sfantul Sinod a luat hotararea infiintarii acestor conferinte preotesti, inca din anul 1949, odata cu intrarea in vigoare a noului Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane. pe parcursul anilor ce au urmat, programul conferintelor a fost continuu imbunatatit, in functie de cerintele vietii bisericesti.

Conferintele preotesti au un caracter teoretic, de orientare a clerului, si unul practic, administrativ. Prin ele se urmareste:

- Perfectionarea preotilor ca slujitori, predicatori si duhovnici;

- Indrumarea preotilor in toate domeniile de activitate parohiala si pastorala;

- Lamurirea problemelor de actualitate interesand Biserica si clerul;

- Aprofundarea cunostintelor teologice;

- Indrumarea in activitatea de pastrare si aparare a dreptei credinte.

Aceste Conferinte au loc de patru ori pe an, in lunile martie, mai, Septembire si noiembrie. Ele sunt prezidate de ierarhul locului sau de un delegat al acestuia (vicar, consilier administrativ, inspector eparhial, secretar eparhial, sau profesor de Insititut teologic).

Conferintele au caracter festiv. Ele incep si se termana cu rugaciuni comune.

Subiectele conferintelor sunt fixate din timp de catre Sfantul Sinod. Ele cuprand o tematica foarte variata.

Toti preotii din protopiat studiaza in prealabil tema conferintei si fac rezumate ale acesteia, intr-un caiet personal, destinat conferintelor. Cativa dintre ei sunt designati sa intocmeasca referate speciale. In acest scop, Cancelaria Sfantului Sinod trimite din timp tuturor protopoiatelor bibliografia temelor date in studiu, pentru a veni astfel in ajutorul preotilor care pregatesc lucrarile. Un comitet de lectura, alcatuit din preoti cu experienta, examineaza aceste referate si alege pe cel mai bun, care devine astfel referat principal al conferintei. Doua sau mai multe coreferate ale altor preoti completeaza referatul principal.

Dupa citirea referatului, urmeaza discutii asupra temei, in cadrul carora preotii isi aduc contributiile lor personale la aprofundarea subiectului.

De doua ori pe an, in aprilie si octombrie, au loc pe tot cuprinsul Patriarhiei Romane Conferinte administrative, cu caracter profesional practic. Ele sunt prezidate de un delegat al Centrului eparhial.

In prima parte a conferintei, unul din preoti prezinta un referat asupra unei teme cu preocupari practice bisericesti.

Ca si pentru prima categorie de conferinte, temele conferintelor administrative sunt fixate in prealabil de catre Sfantul Sinod. Ele cuprand o gama variata de probleme si preocupari in viata interna a Bisericii, ca de exemplu: Grija permanenta a Bisericii Ortodoxe Romane pentru pastrarea si octrotirea patrimoniului cultural national; Rolul credinciosilor mireni in lucrarea Bisericii, in vremea noastra; Disciplina financiara si administrarea bunurilor bisericiesti; Curente si influente daunatoare unitatii de credinta si unitatii spirituale a poporului roman; Viata de familie si conduita slujitorilor bisericesti, factor important in realizarea misiunii spirituale si sociale a Bisericii; Folosirea presei religioase in munca misionara; Disciplina bisericeasca; Conduita civica morala preotului, factor de promovare a unitatii spirituale a clericilor si credinciosilor; Grija pentru pregatirea clerului.

Referatul este urmat de discutii, prin care preotii contribuie la intregirea temei respective, folosind mai ales exemple din experienta lor pastorala in mijlocul credinciosilor.

In cea de a doua parte a conferintei, preotii prezinta rapoarte asupra activitatii lor pastorale, misionare si administrative. Acestea sunt supuse discutiilor si analizate, evidentiindu-se activitatile deosebite si luandu-se masuri pentru indreptarea celor deficiente. In continuare, sunt aduse la cunostinta si examanate diferite circulare, ordine si dispozitii bisericesti privind activitatea preotilor in parohii. De asemenea, se discuta probleme legate de administratia parohiala, gestiune, activitatea misionara, activitatea consiliilor si comitetelor parohiale etc.

Experienta de pana acum a doveditt ca aceste conferinte preotesti de orientare si administrative au fost incununate cu bune rezultate, ele dovedindu-se a fi adevarate scoli permanente de indrumare a preotilor in misiunea lor de slujitori ai lui Dumnezeu si de cetateni loiali ai patriei.

ORGANELE DISCIPLINARE

Ca orice societate vazuta, si societatea religioasa crestina – fie sub forma de comunitate locala restransa, fie sub cea de Biserica teritoriala mai mare – nu poate evita aparitia unor incalcari a ordinii si disciplinei bisericesti, precum si a unor neintelegeri si conflicte intre membrii ei, sau intre acestia si autoritatea bisericeasca. A fost necesar astfel ca Sfantul Sinod sa prevada in Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane infiintarea unor organe disciplinare si de judecata pentru clericii de mir, monahii, cantaretii bisericesti si ingrijitorii in functie. In baza acestei prevederi statutare a luat fiinta, in anul 1949, Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane.

Abaterile si delictele disciplinare de care se fac vinovati clericii si cilalti slujitori bisericesti atrag dupa sine sanctiuni bisericesti. Acestea sunt, dupa gravitatea lor, fie temporare (avertisment si dojana duhovniceasca, oprirea de la savarsirea partiala sau totala a lucrarilor sfante pe un timp anumit, canonisirea la o manastire, pe timp determanat, transferarea), fie definitive (degradarea din rangurile bisericesti sau onorifice, destituirea din functie, depunerea sau pierderea dreptului de a savarsi cele sfinte, catrerisirea, excluderea din monahism).

Organele indreptatie a aplica pedepsele sunt: ierarhul locului (Chiriarhul) si consistoriile de judecata.

Chiriarhul, in baza unei anchete sau a unui raport al organelor administrative in subordine, poate aplica direct anumite pedepse disciplinare, in scopul indreptarii celui vinovat si al pastrarii ordinii si disciplinei in Biserica.

Toate celelalte pedepse se aplica de catre consistoriile de judecata, in conditiile cuprinse in Regulamentul amintit.

In Biserica Ortodoxa Romana sunt in vigoare, potrivit actualelor sale legiuiri bisericesti, urmatoarele instante disciplinare si de judecata bisericeasca:

1. Consistoriul disciplinar protopopesc functioneaza in cadrul fiecarui protopopiat, fiind alcatuit dintr-un presedinte, doi membri clerici si un cantaret laic. In competenta sa intra aplanarea sau judecarea conflictelor dintre preoti si cantareti, sau impacarea neintelegerilor dintre credinciosi si personalul bisericesc. Hotararile sale trebuie aprobate de chiriarh, iar in unele cazuri, cand nu se poate ajunge la o impacare, se face recurs la instanta eparhiala.

2. Consistoriul eparhial functioneaza pe langa fiecare eparhie. El este format din trei membri activi si doi supleanti, preoti cu cunostinte canonice si juridice, alesi de catre Adunarea Eparhiala pe termen de patru ani. Consistoriul judeca abaterile si delictele preotilor si diaconilor, precum si recursurile personalului bisericesc inferior impotriva hotararilor date de Consistoriile protopopesti. Hotararile sale sunt supuse aprobarii chiriarhului.

3. Consistoriul central bisericesc functioneaza pe langa Patriarhie, fiind alcatuit din cinci membri, care pot avea cate un supleant, si un grefier. Toti membrii sunt preoti, cu calificare canonica si juridica bisericeasca superioara, avand o vechime de cel putin 15 ani in slujirea preoteasca. El este instanta de recurs pentru hotararile Consistoriilor eparhiale, cu exceptia celor prin care s-a aplicat pedeapsa caterisirii.

4. Sfantul Sinod este suprema instanta judiciara, alcatuita din: patriarh, ca presedinte, si toti mitropolitii, arhiepiscopii, episcopii-vicari in functie, ca membri. El judeca pe membrii sai, cu competenta exclusiva in acest sens, conform sfintelor canoane, precum si orice recurs privind pedeapsa caterisirii, aplicata de Consistoriile eparhiale.

5. Instantele judecatoresti pentru monahi sunt: (a) Consiliul de judecata, care exista in fiecare manastirea sau schit cu o obste mai mare de 12 membri, fiind alcatuit din 2-4 monahi sau monahii, care cerceteaza si urmareste sa indrepte abaterile usoare ale vietuitorilor de la regulile vietii monahale.

(b) Consistoriul eparhial monahal functioneaza pe langa fiecare eparhie, fiind alcatuit din trei arhimandriti, sau stareti, care judeca abaterile grave ale monahilor, sau monahiilor, precum si ale protosinghelilor, arhimandritilor, staretilor sau staretelor de manastiri.

(c) Consistoriul central monahal, format din cinci arhimandriti cu studii teologice superioare, judeca recursurile impotriva hotararilor date de Consistoriul eparhial monahal.

(d) Sfantul Sinod judeca, in ultima instanta, cazurile de caterisire sau de excludere din monahism.

Instantele disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane urmaresc, pe de o parte, sa fereasca societatea bisericeasca de prejudicii din partea celor inraiti sau necorespunzatori, iar pe de alta sa contribuie la indreptarea celor ce au gresit, la reeducarea si reintegrarea lor in randul membrilor activi si folositori ai Bisericii. Ele sunt mijloace de pastrare si aparare a ordinii si disciplinei bisericesti si, in acelasi timp, stimulente pentru o comportare corespunzatoarea slujitorilor bisericesti, potrivit misiunii lor.

Biserica Ortodoxa Romana, Monografie-Album, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1987, pag. 96-107.