ACTUALITATEA SFINTILOR TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE SI IOAN*
In panteonul marilor ierarhi, teologi si sfinti ai bisericii
crestine un loc aparte il au Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel
Mare, Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur.
Ziua de 30 ianuarie a fiecarui an este data de referinta pentru
invatamantul teologic.
In primul rand, este una dintre marile sarbatori ale Ortodoxiei,
de o autentica traire spirituala si culturala, iar in al doilea
rand, Sfintii Trei Ierarhi au devenit - din anul 1936 - protectori
ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga
lume, prin hotararea luata la Atena de primul Congres al profesorilor
de Teologie.
Acesti mari dascali si ierarhi ai lumii reprezinta personalitati
proeminente ale epocii patristice, prin felul cum au reusit sa
intrupeze autenticul vietii crestine, de la subtilitatile complexe
ale mintii, menite sa clarifice tainele lui Dumnezeu, pana la
aspectele de ordin social cauzate de nedreptatile existente in
acea epoca.
Vastul lor orizont intelectual si spiritual I-a facut cunoscuti
si apreciati in intreaga lume crestina, devenind modele de urmat
pentru tinerii crestini dornici de a-si impodobi sufletul cu
alese virtuti crestine si de a-si imbogati mintea cu cele mai
folositoare invataturi atat in domeniul stiintelor teologice
cat si in domeniul stiintelor laice.
Crestini convinsi, din familii crestine cu mame deosebite, Sfintii
Trei Ierarhi s-au adapat din intelepciunea celor mai vestite
scoli ale timpului (Alexandria, Antiohia, Constantinopol), insusindu-si,
pe langa intelepciunea filozofiei pagane, o bogata cultura teologica.
Seriozitatea, inteligenta si profunzimea gandirii le-au dobandit
urmand cele doua cai: calea Bisericii si a scolii.
Aleasa educatie primita in familie, trairea religioasa prin
frecventarea cu regularitate si pietate sfanta a bisericii si
dragostea pentru studiu au contribuit la formarea caracterului
si a personalitatii acestor mari dascali ai Bisericii stabilind
o importanta legatura necesara si astazi intre instructia scolara
si educatia religioasa.
Viata si activitatea Sfintilor Trei Ierarhi au notele unei slujiri
integrale pentru Biserica si pentru societatea umana.
Prin tot ceea ce au scris, au invatat-o si au realizat, au contribuit
la inaltarea plenitudinii Bisericii Mantuitorului Iisus Hristos
si la un nou mod de manifestare in slujirea omului.
Sfantul Vasile cel Mare reprezinta simbolul energiei si al actiunii
puse in slujba oamenilor.
Complet in pregatire si echilibrat in manifestare, el ramane
nu numai teoreticianul sau analistul milosteniei, ci si practicantul
ei prin excelenta.
Ca teolog, Sfantul Vasile cel Mare si-a adus o contributie importanta
la triumful Ortodoxiei niceene prin tratatul Contra lui Eunomiu,
aratand ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut in fiinta Sa, ci numai
prin lucrarile Sale, pe calea ratiunii.
In tratatul Despre Duhul Sfant, dedicat episcopului Amfilohie,
Sfantul Vasile cel Mare arata egalitatea si consubstantialitatea
Duhului Sfant cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi.
Ca ascet, alcatuieste Regulile mari (55) in cuprinsul carora
intalnim principiile de baza ale vietii monahale, avand ca fundament
Sfanta Scriptura, si Regulile mici, formate din 313 aplicatii
sau raspunsuri la diferite intrebari privind monahismul.
Ca exeget, a scris Omilii asupra Psalmilor si Omilii la Hexaimeron,
alcatuind un amplu tablou al creatiei.
Ca liturgist, a alcatuit Liturghia care-i poarta numele.
Ca indrumator al vietii duhovnicesti, Sfantul Vasile cel Mare
a alcatuit, in Pont, impreuna cu Sfantul Grigorie de Nazians,
o Filocalie cuprinzand texte ascetice din opera lui Origen.
Ca pedagog, scrie Omilii catre tineri, indemnandu-i sa-si insuseasca,
pe langa cunostintele teologice, si o serioasa cultura generala.
Sensibil la tot ce se petrecea in jurul sau, preocupat de viata
sociala, demascand inegalitatile existente, intervenind cu simt
critic in desfasurarea ei, considera, pe buna dreptate, “ca
nu poate exista pace sociala fara o dreptate sociala”.
Transpunandu-si in practica ideile si conceptia sa sociala,
a infiintat aceea institutie complexa - de asistenta sociala
- numita Vasiliada, prin care Biserica isi intregeste si caracterul
de institutie caritabila.
Sfantul Grigorie de Nazians reprezinta simbolul stiintei teologice
si al contemplarii inalte. Este primul dintre Parintii bisericesti
care foloseste termenul de teologie. Vorbind despre teologie,
Sfantul Grigorie de Nazians descrie procesul ce are loc inlauntrul
sau incercand sa dezlege problemele credintei. El doreste sa
se uneasca cu Dumnezeu, adica cu Adevarul absolut, printr-o cunoastere
directa si sigura. Vederea lui Dumnezeu, adica experienta personala
a adevarului, constituie o premiza a purificarii.
Sfantul Grigorie de Nazians vorbeste despre stadiile care duc
la descoperirea adevarului dumnezeiesc; acestea sunt: Vechiul
Testament, Noul Testament si Biserica.
El spune: “De-a lungul veacurilor, doua au fost schimbarile
insemnate numite Testamente sau cutremure. In primul rand, trecerea
de la idoli la Lege, iar apoi de la Lege la Evanghelie. Prin
Evanghelie ni s-a vestit un al treilea cutremur, care incepe
cu Cincizecimea, in care Duhul Sfant se incetateneste intre oameni,
facandu-ne mai limpede aratarea Lui”.
Experienta crescanda a adevarului poate fi atinsa, spune Grigorie
de Nazians, dincolo de litera Scripturii, unde se afla frumosul
ascuns.
Teologul poate patrunde dincolo de litera Scripturii, inaintand
din adanc in adanc, ajungand sa perceapa “frumosul ascuns” si
sa simta nemarginitul adevar dumnezeiesc.
Aceasta cautare a Sfantului Grigorie de a deveni el insusi un
teolog desavarsit a facut ca Biserica sa-I recunoasca meritul,
numindu-l “Teologul”.
Sfantul Ioan Gura de Aur reprezinta simbolul zelului apostolic
prin cuvant si fapta, pentru orientarea oamenilor spre invatatura
Mantuitorului pentru ca viata sa fie traita cu Hristos si in
Hristos.
Referindu-se la sublimitatea preotiei, Sfantul Ioan Gura de
Aur spune: “Desi preotia se exercita pe pamant, rangul
ei face parte din categoria lucrurilor ceresti, pentru ca nu
un om, nu un inger, nu un arhanghel si nici vreo alta putere
spirituala creata I-a fixat acest rang, ci Duhul Sfant Insusi”.
In tratatul Despre Preotie, Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste
nu numai de o sublima slujire ci si de o infricosatoare responsabilitate
cand o sa dam seama pentru fiecare dintre sufletele incredintate
noua.
Sfintii Trei Ierarhi, constienti de importanta acestei misiuni,
fug de aceasta taina, nu pentru a primi alte demnitati, ci se
retrag in liniste, in meditatie, in rugaciune pentru a se dedica
macar in acest fel lui Dumnezeu.
Din aceste framantari ale constiintei lor au alcatuit doua opere
care aduc elogii acestei misiuni: tratatul Despre Preotie al
Sfantului Ioan Gura de Aur si Apologia despre fuga a Sfantului
Grigorie de Nazians.
Sfintii Trei Ierarhi au ridicat preotia pe culmile inalte ale
slujirii lui Dumnezeu si a oamenilor, au creat- prin teologia
si viata lor- cunoscuta “epoca de aur” a Bisericii
crestine.
Prin slujirea exemplara, prin intreaga lor energie, pusa in
slujba semenilor, prin dinamismul invataturii, au contribuit
la pastrarea unitatii Bisericii, amenintata in primele secole
de curente gnostice, de erezii si schisme.
Prin teologia si viata lor, au ferit Biserica de interpretarea
unilaterala si simplista a Sfintei Scripturi, de amestecul gnozei
pagane in lucrarea de taina a Sfantului Duh, unind adevarata
pietate cu trairea complexa a credintei.
In diversitatea rugaciunilor euharistice existente in Biserica
primelor secole, meritul Sfantului Ioan Gura de Aur si al Sfantului
Vasile cel Mare il constituie faptul de a structura unitatea
cultului Bisericii in jurul Sfintei Liturghii, aceasta devenind
astfel o coloana infinita a unitatii Bisericii de atunci si pana
la sfarsitul veacului pentru intreaga Ortodoxie.
Sfanta Liturghie nu este o relicva istorica, muzeala, ci o putere
vie, capabila de a-L simti pe Dumnezeu aproape.
Prin rugaciunile si imnele rostite si cantate, Liturghia ne
introduce in sfera dramei liturgice, a meditatiei si a contemplarii.
Sfintii Trei Ierarhi - si indeosebi Sfantul Ioan Gura de Aur-
au aratat ca unitatea lumii are loc prin Biserica, unde iubirea
crestina se manifesta precum circula sangele intr-un organism.
Biserica este una si trebuie sa fie una, fiindca ea reprezinta
icoana Sfintei Treimi.
Biserica nu poate decat sa fie una, spune Sfantul Ioan Gura
de Aur, fiindca unul este Intemeietorul ei. Capul ei este Hristos,
iar toti crestinii botezati sunt madularele aceluiasi trup tainic
al Mantuitorului. Si aceasta unitate se mentine prin pastrarea
adevarului si prin trairea intru dragoste.
Ea se manifesta in chip deplin si armonios prin impartasirea
tuturor cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos.
In acest fel se realizeaza testamentul Mantuitorului “ca
toti sa fie una” (Ioan 17, 21) in dragoste si sfintenie,
avand un “Domn, o credinta, un botez, un Dumnezeu si Parinte
al tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti” (Efeseni
4, 3-6).
Aceste nazuinte si acest ideal constituie preocuparile actuale
ale Bisericii crestine, acum, cand aniversam 2000 de ani de crestinism
si ne indreptam spre un nou mileniu.
Biserica a ramas mereu aproape de nazuintele credinciosilor
pe care ii pastoreste, cunoscand problemele sociale si religioase
prezente si contribuind la realizarea unei asistente sociale
si religioase potrivit principiilor evanghelice.
Istoria consemneaza rolul pe care l-a avut Biserica in viata
fiecarui popor, adaptandu-se la diferentele naturale existente,
exercitand o puternica influenta religioasa, sociala si morala
asupra culturilor nationale, luand parte activ si intens la dezvoltarea
societatilor din care a facut parte.
In aceasta diversitate, Biserica a pastrat o constiinta originara
de a fi una, sfanta, soborniceasca si apostolica, dand fiecarui
popor Evanghelia, Sfanta liturghie si invatatura de credinta
in limba lui proprie, pastrand unitatea invataturii si a traditiei
doctrinare actualizata permanent prin lecturile biblice si prin
citirea marilor sfinti si mistici ai Bisericii crestine.
Fiecare epoca transmite posteritatii solutii care pot fi transformate
in mijloace de dinamizare a prezentului pentru viitor.
Asistam la contestatii de notiuni si de forme sociale, morale
si culturale, la confruntari de conceptii, la afirmatii contradictorii
pasionate si la o lupta intre traditie si schimbare.
Aceasta caracteristica a timpului nostru, de rasturnari a unor
stari si valori, cere o verificare atenta a misiunii pe care
Biserica a avut-o, o are si o va avea in aceasta lume care se
naste, pentru a se face simtita prezenta ei in viata sociala
si morala a oamenilor.
Preotul trebuie sa fie un teolog bine documentat si un misionar
plin de zel apostolic in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor.
Trebuie sa fie ancorat in realitatile lumii in care traieste,
cunoscand problemele religioase si sociale prezentate pentru
a putea da un raspuns nazuintelor fundamentale de mantuire a
oamenilor in lumina Evangheliei Mantuitorului Hristos.
Sublimitatea preotiei, in conceptia Sfantului Ioan Gura de Aur,
nu consta numai in realizarea si trairea interioara a acesteia,
ci in posedarea unei inalte culturi care sa-I permita sa mijloceasca
invatatura crestina oricaror categorii de credinciosi.
Acest aspect este necesar astazi, tinand seama de procesul dinamic
al informatiei care poate schimba in rau sau in bine viata lumii.
A ramane static, indiferent, absent, a ramane in rutina inseamna
a te sustrage de la misiunea Bisericii, inseamna a deveni atemporal
sau asocial.
Preotul trebuie sa tina seama de necesitatile lumii moderne
si sa imprime acesteia un mod de viata, de traire si de cunoastere,
potrivit principiilor si normelor morale cuprinse in Sfintele
Evanghelii.
Adaptata la aceste stari si cerinte, lucrarea Bisericii devine
activa si dinamica.
Actualitatea invataturilor Sfintilor Trei Ierarhi consta in
felul cum au stiut sa daruiasca epocii lor mesajul lor creator
al Evangheliei, in modul cum au stiut sa inteleaga nazuintele
oamenilor din vremea lor si in spiritul de daruire pentru binele
cotidian.
Umanismul, filantropia si sacrificiul, traduse in viata in numele
lui Dumnezeu si al Bisericii, sunt virtuti esentiale ale credinciosilor
si ele raman mereu actuale in viata oamenilor.
Sfintii Trei ierarhi au stiut sa imbine Ortodoxia, adica invatatura
cea dreapta, cu ortopraxia, adica trairea cea adevarata a credintei.
Ei au pastrat plenitudinea Bisericii, plenitudinea trairii cu
Hristos si in Hristos, aparand cu intelepciune si curaj dreapta
credinta si unitatea Bisericii.
Sfintii Trei Ierarhi sunt actuali prin meritul de a fi ferit
teologia crestina de doctrinele eterodoxe inchise si straine
de viata oamenilor.
Ei au invatat ca lumea reprezinta opera lui Dumnezeu, ca El
este cauza si Creatorul cosmosului material si spiritual, ca
omul, prin munca si cu ajutorul harului revarsat din energiile
divine necreate, poate deveni stapan peste lume, dobandind fericirea
si mantuirea.
Astazi, cand realitatile sociale sunt din ce in ce mai complexe,
cand rezolvarea unor probleme de ordin misionar-pastoral necesita,
pe langa echilibru teologic si pastoral, multa traire, multa
cunoastere si aprofundare a dogmei crestine, este nevoie de o
reantoarcere la exemplele Sfintilor Parinti si indeosebi la exemplul
Sfintilor Trei Ierarhi.
Prin felul cum au stiut sa solutioneze problemele cu care au
fost confruntati, raman actuali, in sensul ca viata si activitatea
lor constituie si va constitui o veritabila sursa de inspiratie
pentru gasirea celor mai potrivite solutii in rezolvarea problemelor
privind latura practica a vietii sociale.
Sa luam de la ei spiritul care le-a calauzit viata si sa lucram
cu el ceea ce este necesar timpului nostru.
Operele lor nu trebuie sa constituie doar niste dosare de arhiva
sau simple motive de admiratie, ci ele trebuie sa ramana mereu
actuale Bisericii si preotului de astazi.
Sfintii Trei Ierarhi si mari dascali ai lumii- Vasile cel Mare,
Grigorie de Nazians (Teologul, Cuvantatorul de Dumnezeu) si Ioan
Gura de Aur (Hrisostom) – raman exemple si calauze permanente
in activitatea de pastoratie; ei sunt si raman contemporanii
nostri.
Pr. Prof. Constantin Ene, Seminarul Teologic Liceal “Episcopul
Chesarie”, Buzau,
Glasul Adevarului, serie noua, anul XI, nr. 110-112, ianuarie-martie
2000, pag. 61-66.
NOTE BIBLIOGRAFICE
* Referat prezentat in cadrul manifestarilor organizate de sarbatoarea
Sf. Trei Ierarhi (30 ianuarie 2000) la Seminarul Teologic Liceal "Episcopul
Chesarie" din Buzau, cu prilejul hramului.