ACTUALITATEA SFINTILOR TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE SI IOAN*

In panteonul marilor ierarhi, teologi si sfinti ai bisericii crestine un loc aparte il au Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur.

Ziua de 30 ianuarie a fiecarui an este data de referinta pentru invatamantul teologic.

In primul rand, este una dintre marile sarbatori ale Ortodoxiei, de o autentica traire spirituala si culturala, iar in al doilea rand, Sfintii Trei Ierarhi au devenit - din anul 1936 - protectori ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume, prin hotararea luata la Atena de primul Congres al profesorilor de Teologie.

Acesti mari dascali si ierarhi ai lumii reprezinta personalitati proeminente ale epocii patristice, prin felul cum au reusit sa intrupeze autenticul vietii crestine, de la subtilitatile complexe ale mintii, menite sa clarifice tainele lui Dumnezeu, pana la aspectele de ordin social cauzate de nedreptatile existente in acea epoca.

Vastul lor orizont intelectual si spiritual I-a facut cunoscuti si apreciati in intreaga lume crestina, devenind modele de urmat pentru tinerii crestini dornici de a-si impodobi sufletul cu alese virtuti crestine si de a-si imbogati mintea cu cele mai folositoare invataturi atat in domeniul stiintelor teologice cat si in domeniul stiintelor laice.

Crestini convinsi, din familii crestine cu mame deosebite, Sfintii Trei Ierarhi s-au adapat din intelepciunea celor mai vestite scoli ale timpului (Alexandria, Antiohia, Constantinopol), insusindu-si, pe langa intelepciunea filozofiei pagane, o bogata cultura teologica.

Seriozitatea, inteligenta si profunzimea gandirii le-au dobandit urmand cele doua cai: calea Bisericii si a scolii.

Aleasa educatie primita in familie, trairea religioasa prin frecventarea cu regularitate si pietate sfanta a bisericii si dragostea pentru studiu au contribuit la formarea caracterului si a personalitatii acestor mari dascali ai Bisericii stabilind o importanta legatura necesara si astazi intre instructia scolara si educatia religioasa.

Viata si activitatea Sfintilor Trei Ierarhi au notele unei slujiri integrale pentru Biserica si pentru societatea umana.

Prin tot ceea ce au scris, au invatat-o si au realizat, au contribuit la inaltarea plenitudinii Bisericii Mantuitorului Iisus Hristos si la un nou mod de manifestare in slujirea omului.

Sfantul Vasile cel Mare reprezinta simbolul energiei si al actiunii puse in slujba oamenilor.

Complet in pregatire si echilibrat in manifestare, el ramane nu numai teoreticianul sau analistul milosteniei, ci si practicantul ei prin excelenta.

Ca teolog, Sfantul Vasile cel Mare si-a adus o contributie importanta la triumful Ortodoxiei niceene prin tratatul Contra lui Eunomiu, aratand ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut in fiinta Sa, ci numai prin lucrarile Sale, pe calea ratiunii.

In tratatul Despre Duhul Sfant, dedicat episcopului Amfilohie, Sfantul Vasile cel Mare arata egalitatea si consubstantialitatea Duhului Sfant cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi.

Ca ascet, alcatuieste Regulile mari (55) in cuprinsul carora intalnim principiile de baza ale vietii monahale, avand ca fundament Sfanta Scriptura, si Regulile mici, formate din 313 aplicatii sau raspunsuri la diferite intrebari privind monahismul.

Ca exeget, a scris Omilii asupra Psalmilor si Omilii la Hexaimeron, alcatuind un amplu tablou al creatiei.

Ca liturgist, a alcatuit Liturghia care-i poarta numele.

Ca indrumator al vietii duhovnicesti, Sfantul Vasile cel Mare a alcatuit, in Pont, impreuna cu Sfantul Grigorie de Nazians, o Filocalie cuprinzand texte ascetice din opera lui Origen.

Ca pedagog, scrie Omilii catre tineri, indemnandu-i sa-si insuseasca, pe langa cunostintele teologice, si o serioasa cultura generala.

Sensibil la tot ce se petrecea in jurul sau, preocupat de viata sociala, demascand inegalitatile existente, intervenind cu simt critic in desfasurarea ei, considera, pe buna dreptate, “ca nu poate exista pace sociala fara o dreptate sociala”.

Transpunandu-si in practica ideile si conceptia sa sociala, a infiintat aceea institutie complexa - de asistenta sociala - numita Vasiliada, prin care Biserica isi intregeste si caracterul de institutie caritabila.

Sfantul Grigorie de Nazians reprezinta simbolul stiintei teologice si al contemplarii inalte. Este primul dintre Parintii bisericesti care foloseste termenul de teologie. Vorbind despre teologie, Sfantul Grigorie de Nazians descrie procesul ce are loc inlauntrul sau incercand sa dezlege problemele credintei. El doreste sa se uneasca cu Dumnezeu, adica cu Adevarul absolut, printr-o cunoastere directa si sigura. Vederea lui Dumnezeu, adica experienta personala a adevarului, constituie o premiza a purificarii.

Sfantul Grigorie de Nazians vorbeste despre stadiile care duc la descoperirea adevarului dumnezeiesc; acestea sunt: Vechiul Testament, Noul Testament si Biserica.

El spune: “De-a lungul veacurilor, doua au fost schimbarile insemnate numite Testamente sau cutremure. In primul rand, trecerea de la idoli la Lege, iar apoi de la Lege la Evanghelie. Prin Evanghelie ni s-a vestit un al treilea cutremur, care incepe cu Cincizecimea, in care Duhul Sfant se incetateneste intre oameni, facandu-ne mai limpede aratarea Lui”.

Experienta crescanda a adevarului poate fi atinsa, spune Grigorie de Nazians, dincolo de litera Scripturii, unde se afla frumosul ascuns.

Teologul poate patrunde dincolo de litera Scripturii, inaintand din adanc in adanc, ajungand sa perceapa “frumosul ascuns” si sa simta nemarginitul adevar dumnezeiesc.

Aceasta cautare a Sfantului Grigorie de a deveni el insusi un teolog desavarsit a facut ca Biserica sa-I recunoasca meritul, numindu-l “Teologul”.

Sfantul Ioan Gura de Aur reprezinta simbolul zelului apostolic prin cuvant si fapta, pentru orientarea oamenilor spre invatatura Mantuitorului pentru ca viata sa fie traita cu Hristos si in Hristos.

Referindu-se la sublimitatea preotiei, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Desi preotia se exercita pe pamant, rangul ei face parte din categoria lucrurilor ceresti, pentru ca nu un om, nu un inger, nu un arhanghel si nici vreo alta putere spirituala creata I-a fixat acest rang, ci Duhul Sfant Insusi”.

In tratatul Despre Preotie, Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste nu numai de o sublima slujire ci si de o infricosatoare responsabilitate cand o sa dam seama pentru fiecare dintre sufletele incredintate noua.

Sfintii Trei Ierarhi, constienti de importanta acestei misiuni, fug de aceasta taina, nu pentru a primi alte demnitati, ci se retrag in liniste, in meditatie, in rugaciune pentru a se dedica macar in acest fel lui Dumnezeu.

Din aceste framantari ale constiintei lor au alcatuit doua opere care aduc elogii acestei misiuni: tratatul Despre Preotie al Sfantului Ioan Gura de Aur si Apologia despre fuga a Sfantului Grigorie de Nazians.

Sfintii Trei Ierarhi au ridicat preotia pe culmile inalte ale slujirii lui Dumnezeu si a oamenilor, au creat- prin teologia si viata lor- cunoscuta “epoca de aur” a Bisericii crestine.

Prin slujirea exemplara, prin intreaga lor energie, pusa in slujba semenilor, prin dinamismul invataturii, au contribuit la pastrarea unitatii Bisericii, amenintata in primele secole de curente gnostice, de erezii si schisme.

Prin teologia si viata lor, au ferit Biserica de interpretarea unilaterala si simplista a Sfintei Scripturi, de amestecul gnozei pagane in lucrarea de taina a Sfantului Duh, unind adevarata pietate cu trairea complexa a credintei.

In diversitatea rugaciunilor euharistice existente in Biserica primelor secole, meritul Sfantului Ioan Gura de Aur si al Sfantului Vasile cel Mare il constituie faptul de a structura unitatea cultului Bisericii in jurul Sfintei Liturghii, aceasta devenind astfel o coloana infinita a unitatii Bisericii de atunci si pana la sfarsitul veacului pentru intreaga Ortodoxie.

Sfanta Liturghie nu este o relicva istorica, muzeala, ci o putere vie, capabila de a-L simti pe Dumnezeu aproape.

Prin rugaciunile si imnele rostite si cantate, Liturghia ne introduce in sfera dramei liturgice, a meditatiei si a contemplarii.

Sfintii Trei Ierarhi - si indeosebi Sfantul Ioan Gura de Aur- au aratat ca unitatea lumii are loc prin Biserica, unde iubirea crestina se manifesta precum circula sangele intr-un organism.

Biserica este una si trebuie sa fie una, fiindca ea reprezinta icoana Sfintei Treimi.

Biserica nu poate decat sa fie una, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, fiindca unul este Intemeietorul ei. Capul ei este Hristos, iar toti crestinii botezati sunt madularele aceluiasi trup tainic al Mantuitorului. Si aceasta unitate se mentine prin pastrarea adevarului si prin trairea intru dragoste.

Ea se manifesta in chip deplin si armonios prin impartasirea tuturor cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos.

In acest fel se realizeaza testamentul Mantuitorului “ca toti sa fie una” (Ioan 17, 21) in dragoste si sfintenie, avand un “Domn, o credinta, un botez, un Dumnezeu si Parinte al tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti” (Efeseni 4, 3-6).

Aceste nazuinte si acest ideal constituie preocuparile actuale ale Bisericii crestine, acum, cand aniversam 2000 de ani de crestinism si ne indreptam spre un nou mileniu.

Biserica a ramas mereu aproape de nazuintele credinciosilor pe care ii pastoreste, cunoscand problemele sociale si religioase prezente si contribuind la realizarea unei asistente sociale si religioase potrivit principiilor evanghelice.

Istoria consemneaza rolul pe care l-a avut Biserica in viata fiecarui popor, adaptandu-se la diferentele naturale existente, exercitand o puternica influenta religioasa, sociala si morala asupra culturilor nationale, luand parte activ si intens la dezvoltarea societatilor din care a facut parte.

In aceasta diversitate, Biserica a pastrat o constiinta originara de a fi una, sfanta, soborniceasca si apostolica, dand fiecarui popor Evanghelia, Sfanta liturghie si invatatura de credinta in limba lui proprie, pastrand unitatea invataturii si a traditiei doctrinare actualizata permanent prin lecturile biblice si prin citirea marilor sfinti si mistici ai Bisericii crestine.

Fiecare epoca transmite posteritatii solutii care pot fi transformate in mijloace de dinamizare a prezentului pentru viitor.

Asistam la contestatii de notiuni si de forme sociale, morale si culturale, la confruntari de conceptii, la afirmatii contradictorii pasionate si la o lupta intre traditie si schimbare.

Aceasta caracteristica a timpului nostru, de rasturnari a unor stari si valori, cere o verificare atenta a misiunii pe care Biserica a avut-o, o are si o va avea in aceasta lume care se naste, pentru a se face simtita prezenta ei in viata sociala si morala a oamenilor.

Preotul trebuie sa fie un teolog bine documentat si un misionar plin de zel apostolic in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor.

Trebuie sa fie ancorat in realitatile lumii in care traieste, cunoscand problemele religioase si sociale prezentate pentru a putea da un raspuns nazuintelor fundamentale de mantuire a oamenilor in lumina Evangheliei Mantuitorului Hristos.

Sublimitatea preotiei, in conceptia Sfantului Ioan Gura de Aur, nu consta numai in realizarea si trairea interioara a acesteia, ci in posedarea unei inalte culturi care sa-I permita sa mijloceasca invatatura crestina oricaror categorii de credinciosi.

Acest aspect este necesar astazi, tinand seama de procesul dinamic al informatiei care poate schimba in rau sau in bine viata lumii.

A ramane static, indiferent, absent, a ramane in rutina inseamna a te sustrage de la misiunea Bisericii, inseamna a deveni atemporal sau asocial.

Preotul trebuie sa tina seama de necesitatile lumii moderne si sa imprime acesteia un mod de viata, de traire si de cunoastere, potrivit principiilor si normelor morale cuprinse in Sfintele Evanghelii.

Adaptata la aceste stari si cerinte, lucrarea Bisericii devine activa si dinamica.

Actualitatea invataturilor Sfintilor Trei Ierarhi consta in felul cum au stiut sa daruiasca epocii lor mesajul lor creator al Evangheliei, in modul cum au stiut sa inteleaga nazuintele oamenilor din vremea lor si in spiritul de daruire pentru binele cotidian.

Umanismul, filantropia si sacrificiul, traduse in viata in numele lui Dumnezeu si al Bisericii, sunt virtuti esentiale ale credinciosilor si ele raman mereu actuale in viata oamenilor.

Sfintii Trei ierarhi au stiut sa imbine Ortodoxia, adica invatatura cea dreapta, cu ortopraxia, adica trairea cea adevarata a credintei.

Ei au pastrat plenitudinea Bisericii, plenitudinea trairii cu Hristos si in Hristos, aparand cu intelepciune si curaj dreapta credinta si unitatea Bisericii.

Sfintii Trei Ierarhi sunt actuali prin meritul de a fi ferit teologia crestina de doctrinele eterodoxe inchise si straine de viata oamenilor.

Ei au invatat ca lumea reprezinta opera lui Dumnezeu, ca El este cauza si Creatorul cosmosului material si spiritual, ca omul, prin munca si cu ajutorul harului revarsat din energiile divine necreate, poate deveni stapan peste lume, dobandind fericirea si mantuirea.

Astazi, cand realitatile sociale sunt din ce in ce mai complexe, cand rezolvarea unor probleme de ordin misionar-pastoral necesita, pe langa echilibru teologic si pastoral, multa traire, multa cunoastere si aprofundare a dogmei crestine, este nevoie de o reantoarcere la exemplele Sfintilor Parinti si indeosebi la exemplul Sfintilor Trei Ierarhi.

Prin felul cum au stiut sa solutioneze problemele cu care au fost confruntati, raman actuali, in sensul ca viata si activitatea lor constituie si va constitui o veritabila sursa de inspiratie pentru gasirea celor mai potrivite solutii in rezolvarea problemelor privind latura practica a vietii sociale.

Sa luam de la ei spiritul care le-a calauzit viata si sa lucram cu el ceea ce este necesar timpului nostru.

Operele lor nu trebuie sa constituie doar niste dosare de arhiva sau simple motive de admiratie, ci ele trebuie sa ramana mereu actuale Bisericii si preotului de astazi.

Sfintii Trei Ierarhi si mari dascali ai lumii- Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians (Teologul, Cuvantatorul de Dumnezeu) si Ioan Gura de Aur (Hrisostom) – raman exemple si calauze permanente in activitatea de pastoratie; ei sunt si raman contemporanii nostri.

Pr. Prof. Constantin Ene, Seminarul Teologic Liceal “Episcopul Chesarie”, Buzau,

Glasul Adevarului, serie noua, anul XI, nr. 110-112, ianuarie-martie 2000, pag. 61-66.

NOTE BIBLIOGRAFICE

* Referat prezentat in cadrul manifestarilor organizate de sarbatoarea Sf. Trei Ierarhi (30 ianuarie 2000) la Seminarul Teologic Liceal "Episcopul Chesarie" din Buzau, cu prilejul hramului.